Cum era şi de aşteptat, sindrofia USL de la Romexpo a intrat în atenţia presei aproape exclusiv prin momentele sale de montaj literar-artistic, banale deja într-o istorie postdecembristă dominată de nostalgia politicienilor după grandomania de tip ceauşist. Sursa: Octavian Cocoloş

Concentrarea pe ruperea Scrisorii lui Traian Băsescu (moment care nu e nici măcar original, ceva asemănător comiţând, în 11 mai 2001, Valeriu Stan, preşedintele PNL cu Protocolul încheiat cu PSD în 27 decembrie 2000!), pe sunete şi lumini şi pe caţavencismele pupături, a împins în plan secund discursurile ţinute de liderii USL. Această simplificare mediatică a făcut ca mai toţi comentatorii să tragă o concluzie greşită din manifestarea de la Romexpo. Şi anume că ea n-a avansat, ba chiar nici n-a schiţat măcar sloganele de luptă electorală ale Coaliţiei politico-mediatice, alcătuită din două formaţiuni (PSD şi PNL) şi un Trust de presă (Intact, al mogulului Dan Voiculescu).

Citite până la capăt şi cu creionul în mână, discursurile rostite în ambianţa megalomană de la Romexpo lasă să se întrevadă cel puţin două slogane de bătălie electorală:

1) Campania electorală din 2012 nu e văzută ca un moment obişnuit al unei confruntări de democraţie pluripartistă, ci drept un moment al unui război de eliberare a poporului român angajat de Armata USL împotriva cotropitorului întruchipat de actuala Putere.

2) Stop vânzării ţării perfizilor străini de către PDL şi Traian Băsescu.

Cele două slogane nu sunt o noutate în perioada postdecembristă.

Identificarea confruntării normale cu un război de eliberare a fost strategia politică asumată de Alianţa DA în 2004 împotriva PSD.

Sunarea tocsinului la nivel naţional în chestiunea vânzării ţării a fost sloganul electoral al PRM în toate campaniile electorale de până acum.

Teza confruntării electorale ca război de eliberare