Puţinii nemţi care mai populează localitatea ascunsă în Munţii Semenic nu renunţă la obiceiuri. Dintre cei 500 de etnici germani din localitatea cărăşeană Gărâna au mai rămas astăzi doar 25. Satul devine încet un muzeu al unei culturi pe cale de dispariţie.
Cântece vesele de fanfară nemţească inundând străzile, fuste multicolore ale tinerelor care ies, în pâlcuri, chicotind pe uliţele satului, ochi de gospodari tineri care le sorb timiditatea gălăgioasă, mirosul puternic al cârnaţilor proaspeţi.
Aşa arată amintirile puţinilor pemi (etnici germani - n.r.) rămaşi la Gărâna, unul dintre satele bănăţene în care, timp de sute de ani, se păstrase o Germanie în miniatură. Memoria unei civilizaţii conservate între munţi este cea care le permite oamenilor de aici să păstreze obiceiurile intacte. Motivele sunt simple: o fac din inerţie, conştientizând pe undeva că moştenirea lor se stinge odată cu bătrânii satului. Dar o fac şi pentru că asta atrage turişti, curioşi să vadă satul-muzeu.
Citiţi şi:
Kirchweih nemţesc, sărbătorit la Gărâna (GALERIE FOTO)
Cea mai cochetă localitate din Caraș-Severin mai are doar 26 de locuitori
Satul fără vecini
Astăzi, în Gărâna mai locuiesc doar 25 de pemi. Primarul comunei Brebu Nou, şi el unul dintre băştinaşii rămaşi aici, povesteşte că, în ciuda faptului că oamenii au plecat în număr mare din Gărâna, cei mai mulţi se întorc în vacanţe. „Înainte de 1990, aici trăiau peste 500 de pemi. Cei mai mulţi şi-au păstrat proprietăţile şi, anual, vin să viziteze locurile unde au crescut", povesteşte Carol Rank, primarul comunei Brebu Nou. Cei rămaşi aici nu regretă decizia luată şi sunt mulţumiţi că turiştii le vizitează comunitatea.
Viaţă cu tradiţie
Viaţa în Gărâna decurge normal, iar ceea ce-i uimeşte cel mai tare pe turiştii care vin aici este faptul că tradiţiile sunt păs
