E o plăcere vinovată ar spune unii despre un concert Robbie Williams, un fost membru Take That care strânge la picioarele lui zeci de mii de fane îndrăgostite de cântece siropoase, nostalgice, de inima albastră. Într-adevăr, Robbie e un mini-rege pentru multe dintre noi doar fiindcă ne-am găsit de câteva ori suspinând pe melodiile "Angels", "She's the One" sau "Feel".
În noiembrie 2012, deci acum aproape jumătate de an, mi-am luat bilete la concertul Robbie Williams în Glasgow. Evident, că aş fi putut alege şi alte destinaţii mai vecine, dar insula britanică are un loc asigurat în inima mea, astfel că orice ocazie de a o vizita e binevenită. Cu emoţii şi aşteptări foarte mari, am ajuns pe 26 Iunie, ziua RW. O zi în care Glasgow a fost un oraş care a funcţionat ca un cordon ombilical pentru copilul britanic ce urma să concerteze pe Hampden Park, în cadrul turneului mondial pe care îl susţine la mai bine de 7 ani de la ultimele sale apariţii pe scenă.
Deşi am mai participat şi la alte concerte cu nume istorice, de data asta a trebuit să aşteptăm la o coada imensă, nu exagerez când spun că ar fi ajuns de la Universitate la Piaţa Romană (aproape), pe Magheru. Am aşteptat cuminţi unii dintre noi, alţii mai mult vrăjiţi de alcool şi emoţiile întâlnirii cu această legendă, pentru a lua trenul către Mount Florida, acolo unde se afla stadionul. Credeam că nu voi mai prinde jumătate din concert după cum se prezenta situaţia cu două ore înainte de cântăre. Cu toate astea, organizarea a fost excelentă, ne-am mişcat mai bine decât nemţii pe frontul de luptă.
Ne-am urcat în tren, am coborât după 10-15 minute, între munţi, de unde ne-au fost călăuze poliţiştii (mai mult poliţistele) călăre, până la arenă. Cât despre oamenii care au venit să îl vadă pe Robbie pot să vă spun că nu am mai văzut atâta diversitate la niciun concert, de la pipiţe pe tocuri şi bunicuţe c