Numai nişte extratereştri năuci ar mai pune botul la serviciile de propagandă naţională şi europeană. Altcineva nu!
Nu intru bine în casă, că soţia îmi taie elanul, cu voce gâtuită, cu deznădejde-n priviri: „Stai jos! Şi taci! Aşa nu se mai poate! S-a sfârşit!" Cele mai zurlii gânduri îmi zboară prin tărtăcuţă. Am încurcat vreun amănunt? Am rătăcit ceva? Nu apuc bine să gândesc toate astea până la capăt, că ea continuă: „Dragă, ce tragedie inimaginabilă, Bote a bătut-o măr pe Bianca!"
Şi-mi arată ecranul televizorului - unde tocmai se desfăşoară drama celor două celebrităţi din titlu. Ca la un semnal, ne punem amândoi pe un râs homeric. Şi râdem, râdem de ne dau lacrimile. Această farsă, în care revistele de scandal pompează de atât timp energie vie, nu vrea să moară de moarte bună. Povestea se învârtoşează, se încolăceşte, cunoaşte suişuri, ameţitoare coborâşuri şi izbuteşte să ţină prima pagină. Inutil să vă spun că îndărătul declaraţiilor, pozelor, supărărilor, dezvăluirilor şi al unui potop de cuvinte nu e nimic. Sau poate ceva mai rău decât nimicul: minciuna.
Iubite cititor, trage-ţi răsuflarea! Proiectul de otevembelizare continuă, chiar şi fără Elodia, care încă se încăpăţânează, de unde o fi ea, să-şi apere misterul. Însă, în serialul amoros ce face deliciul publicului, protagoniştii nu au nicio treabă cu adevărul. E o făcătură de la un capăt la altul - nici măcar asta n-ar trebui să ne mire. Fiecare e liber să creadă despre sine ce pofteşte. Are dreptul sau nebunia de a-şi vinde produsul fraierilor.
Nici nu mă miră că există atâţia naivi care cumpără. Istoria lumii e (şi) o istorie a escrocheriilor de clasă. Însă aici avem o mare problemă: intermediarii, mijlocitorii, comercianţii. Adică - după expresia consacrată - o anumită parte a presei: cea care îi pozează pe eroi, care le construieşte şi le publică poveştile, ori cea care pune re
