Cea mai bună echipă din lume, “Dream Team”-ul american de baschet, pierdea o singură dată în istorie, în faţa unor tineri. Se petrecea fix acum 20 de ani
Trei. Da, atîtea momente îi marcaseră viaţa. Ok, poate fuseseră mai multe, dar pe acestea le considera “borne”.
28 august 1963. Doctorul Martin Luther King citise faimosul “I have a Dream!” în faţa a 200.000 de oameni, într-o vreme în care barurile aveau intrări separate în SUA. Una pentru albi, cealaltă, care nu se deschidea niciodată, pentru negri. El, cu statura sa atletică, fusese desemnat “bodyguard”. La final, îi ceruse textul dactilografiat liderului. Nu ştia că după moartea acestuia avea să deţină un unicat…
Apoi – nu, nu asta era ordinea cronologică, dar, parcă, ce mai conta? -, accidentul din 25 septembrie 1994. Dimineaţă, mîzgă, coliziune frontală. Nouă coaste rupte, fracturi de pelvis şi claviculă, plus plămîn bulit. Două săptămîni de semicomă…Dar cine a văzut drac mort şi raţă înecată?
Şi 24 iunie 1992! Daaa! Cea mai importantă zi din viaţa lui!!!
“Naşii” lui Jordan, Johnson, Bird, Robinson…
Era antrenor de baschet. George Raveling. 14 ani jucător în NBA, fusese ajutor de cîine lup la “naţionalele” olimpice ale SUA. Specialist în Universităţi. Atunci l-au căutat. Cum era să uite? “Dream Team”-ul, cea mai bună echipă din istorie, se pregătea pentru Olimpiada de la Barcelona. Aveau nevoie de ceva de calitate, nu de mîini moarte. Au zis să coordoneze un “Developmental Team”, un fel de trupă ţîţă de mîţă, cu jucători aleşi de el. A luat vreo opt băietani pe care pusese ochii deja, i-a completat cu alţi patru din Atlantic Coast Conference. Şi a oferit lumii singura echipă din istorie care a reuşit să dea de pămînt cu Jordan, Pippen, Robinson, ori Johnson!
Pe 24 iunie 1992, în La Jolla, California, “căpriorii” aveau să facă instrucţie de front cu “greucenii”. An
