De ce nu se mai citeste

S-a discutat mult in ultimii ani despre scaderea drastica a interesului pentru lectura. Si principala concluzie a fost ca de vina ar fi calculatorul, care, oferind un acces mai simplu si mai comod la informatie, tinde sa ia locul cartii. Asta ar putea explica, bunaoara, de ce nu se mai citesc voluminoase tomuri stiintifice, ale caror rezumate constiincioase se gasesc la cutare adresa de pe internet. Dar literatura? Rezumatul nu are cum tine locul romanului, al poemului, al textului dramatic decat pentru cei deprinsi a consuma surogate in locul produselor autentice. Cine crede ca, mancand branza cu gust de sunca, stie care e gustul suncii veritabil , isi poate inchipui si ca rezumarea unui roman de Dostoievski poate tine locul lecturii acestuia. E la indemana sa invinovatim calculatorul de scaderea numarului de carti citite pe cap de locuitor, insa e nedrept. Rostul lui, ca al oricarui alt instrument inventat de om, este sa ne usureze si sa ne largeasca posibilitatile de cunoastere, nu sa ni le limiteze. Noi avem naivitatea de a crede ca apelul la informatiile accesibile prin calculator ne dispenseaza de orice alt efort, inclusiv de digerarea lor, ca el poate face totul mai repede si mai bine in locul nostru. In loc sa-l folosim eficient acolo unde e in stare sa ne ajute, noi ii pretindem sa ne preia obligatiile si chiar reflexele, sustinandu-ne in chip de carja mersul. Dependenta de calculator, invocata ca problema insolubila a contemporaneitatii, nu este altceva decat un pseudonim convenabil pentru lenea noastra de a gandi, de a cauta, pana la urma de a munci. Daca se citeste mai putin, vina ne apartine. Caci noi am incetat a mai cultiva deprinderea de a citi. Iata un exemplu. Inainte vreme, daca un scolar avea de facut o lucrare, profesorul ii recomanda ce carti sa citeasca spre a se familiariza cu subiectul. Cauta scolaru