* Miercuri mai trăgeam cu coada ochiului la televizorul lăsat să zumzăie pe un post de ştiri, fiindcă aflasem despre ridicarea nivelului de supraveghere militară a Coreei de Nord la "ameninţare vitală", aşadar ne aşteptam ca dintr-o clipă în alta să apară bomba că gata, ăia au dat cu bombele şi a început panarama. Trăgeam doar cu coada ochiului, după cum am mai zis, fiindcă scriam ceva, şi, la un moment dat, am văzut "Breaking News", apoi nişte imagini cu flăcări pe întreg ecranul, flăcări printre care se puteau zări caroserii de maşini, era ceva cam ca în filmele catastrofice, gen "Armageddon", aşadar ne-am speriat, logic, am dat mai tare, am holbat ochii şi am ciulit urechile. Nu, nu erau scene de război, deci am răsuflat cu uşurare. Vă daţi seama în ce hal e lumea asta, de am ajuns să ne bucurăm că n-a fost decât un biet piroman paşnic şi blajin din cartier, care doar a dat foc la 13 maşini şi la o motocicletă?
* Nu ştim exact cum funcţionează în detaliu sistemul juridic american; multe amănunte ne scapă, mai ales că, la ei, legile diferă şi de la stat la stat. Ne uitam pe Discovery ID (unde sunt, non-stop, documentare cu crime) la serialul "Forensic Detectives", despre activitatea medicilor legişti: era vorba despre un craniu găsit într-o pădurice şi s-a spus ceva la modul că "trebuie găsit şi trupul, pentru a afla dacă este vorba de o crimă". Hm! Crezusem că doar la noi există posibilitatea ca unii să trăiască fără cap, chiar să ajungă în funcţii mari, pe partea politică!
* Că tot veni vorba despre partea politică a vieţii noastre zbuciumate: într-una din zilele trecute am urmărit la televizor imagini de la manifestaţiile de protest ale angajaţilor de la Oltchim şi Bradu şi ni s-a părut un fel de îmbrânceală bătrânească aşa, ca pe vremuri, când era coadă la lapte sau la butelii. Pe Realitatea au băgat un prim plan cu textul de pe pancarta u
