... Să iei un ultim instantaneu din goana dricului, să-l ai pe marele artist imortalizat, trecut în eternitate, să-i descarci poza de pe telefonul mobil pe calculator, "Fatăăă. Ai văzut, fatăăă, ce vată avea în nas?", să rămîi cu o amintire nepieritoare, cu imaginea lui din tron, cam acesta este trendul în Republica manelizată România.
Etapele degradării s-au succedat cu repeziciune, manelizarea, aterizarea şi acum priveghizarea, adică transmiterea în direct a priveghiului şi transformarea înmormîntării într-un show de televiziune de prost-gust.
În noaptea de vineri spre sîmbătă am asistat la o dezbatere naţională, cu mortul pe masă, a vieţii amoroase a celui care a fost Ion Dolănescu. Invitaţii din studio, în "memoria" celui dispărut, a cărui casă se afla mică într-o fereastră pe ecranul televizorului, în direct şi la o oră de vîrf, întorceau pe dos toate bîrfele de doi bani, aşa-zise fapte de alcov şi budoar ale marelui cîntăreţ Ion Dolănescu, cald încă, şi ale Mariei Ciobanu, vie încă, încercînd să lumineze valoarea artistică şi populară a celui care a fost şi a celei care este încă. Cu alte cuvinte, ceea ce se discuta pe la colţuri, prin bodegi, prin cotloane la moartea unui om despre acel om a devenit show de televiziune în România secolului XXI.
E clar, nu ne mai facem bine NICIODATĂ. Mizeria ridicată la grad de rating care a inundat de ceva vreme ecranele mici, dar din ce în ce mai încăpătoare se revarsă la nesfîrşit în casele oamenilor. Cultivarea gustului a nikite, naomi, pitici porno şi alte lighioane, cultivarea interesului publicului pentru tot felul de chestiuni care ţin de aşternut, pentru morbid e pe cale să atingă apogeul. Fotografierea mortului din goana dricului e abia începutul lumii mizere şi derizorii în care trăim. Să te fotografiezi cu mortul este noua modă bolnavă lansată pe malurile Dîmboviţei şi Colen