Giovanni Sartori este unul din autorii care dintr-o perspectiva conservatoare nu inceteaza sa se intrebe care mai sunt ratiunile si temeiurile lumii contemporane, aflata intr-o faza evidenta de disolutie. Ce mai inseamna asadar democratia in sensul ei tare atat timp cat se gaseste la cheremul manipularilor prin media? "Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune si post-gandirea" este una din ultimele sale lucrari aparuta de curand si in romaneste la Humanitas.
Ganditorul italian ne avertizeaza, chiar daca nu de la inceput, ca "razboiul" ideatic nu se declara principial contra televiziunii ca parte a "industriei electronicii" in plina afirmare, ci impotriva "televiziunii care face sau desface opinia publica" (Sartori, p. 141). Desi este dificil de incadrat intr-un gen anume (nu acelasi lucru se poate spune, in schimb, despre "Teoria democratiei reinterpretata"), este clar ca "Homo videns" reprezinta creatia unui "Homo sapiens", a unui "Homo cogitans" ramas tot mai singur si speriat de ceea ce vede (nu prin "ochii" unui televizor, adica ai altora, ci prin ai sai). Sartori ne propune o reflectie la inceput generala ("Partea intai – Primatul imaginii") cu accente pedagogice ("Video-copilul"), apoi politica ("Partea a doua – Opinia teledirijata", "Partea a treia – si democratia?"), iar in final filosofica ("Apendice").
Cu alte cuvinte, cititorul este introdus in tema lucrarii – transformarea "homo sapiens, produs de cultura scrisa intr-un homo videns, in care cuvantul e detronat de imagine"- ca in capitolele urmatoare sa ajunga acolo unde, de fapt, isi propune: impactul televiziunii asupra democratiei. Pentru a evalua calitativ acest impact, Sartori pleaca, cum el insusi marturiseste, de la ou catre gaina, unde oul este individul/cetateanul, iar democratia este suma indivizibila a indivizilor/democratia. Pentru a fi si mai exact in rationamen