Cu înfăţişarea sa indecisă de cărturar şi de sfînt, N. Steinhardt – acest apologet bonom al culturii şi credinţei – putea îmbrăca toate formele libertăţii interioare, indiferent de vitregia contextului. Condamnarea la închisoare (în lotul Noica-Pillat), pentru refuzul denunţului, l-a eliberat, de fapt, de frică şi angoasă. Apoi, trecerea la credinţa creştină i-a întărit şi mai mult curajul de a fi el însuşi. Paradoxal, Jurnalul fericirii s-a putut naşte într-un univers conc