Statisticile arată că plecarea unuia dintre părinţi determină deteriorarea relaţiei copilului cu părintele rămas acasă.
Copiii cu părinţi plecaţi în străinătate nu se distrează la fel de bine ca cei cu părinţii aflaţi în ţară. Conform ultimului studiu al Fundaţiei Soros, cei mai nefericiţi sunt cei cu ambii părinţi plecaţi în străinătate. Copiii cu părinţi foşti emigranţi, pe de altă parte, sunt cei mai fericiţi, declară că se distrează foarte bine cu prietenii şi cu familia şi râd cu poftă (în medie, sunt cu două procente mai mulţi copii cu părinţi foşti emigranţi care se declară fericiţi, decât copiii cu ambii părinţi aflaţi acasă).
Pe de altă parte, majoritatea copiilor care au ambii parinţi plecaţi în străinătate se simt singuri (36%), neiubiţi (22 %),neglijaţi (16 %), diferiţi de alţi copii (34 %) sau pur şi simplu nu ştiu ce se aşteptă de la ei (22 %), în condiţiile în care copiii provenind dintr-o familie normală au mult mai rar probleme de acest fel (cu până la 16 procente mai puţini se plâng de aceleaşi nelinişti). Cei cu mamele plecate în străinătate sunt destul de aproape, în statistici, de copiii cu ambii părinţi plecaţi din ţară, procentele dintre cele două „categorii” diferind cu cel mult două puncte.
Şcoala - principalul stres
Familia reprezintă principala sursă de sprijin pentru copii atunci când se confruntă cu o problemă, mai ales dacă aceasta este legată de şcoală. O pondere semnificativă dintre copiii care au părinţi migranţi declară însă că nu apelează la nimeni când vine vorba de vreo problemă legată de şcoală.
Mai mult, statisticile arată că în unele cazuri plecarea unuia dintre părinţi determină deteriorarea relaţiei copilului cu părintele rămas acasă, fie că este vorba de mamă sau de tată. Deocamdată nu se poate vorbi despre un număr alarmant de copii care au probleme la şcoală, dar statisticile arat