După duşurile reci, în serie, de la Bruxelles, Ponta s-a întors acasă cu o mină de băiat cuminte care nu iese din vorba celor mari. Deja, la Bucureşti, perspectiva este cu totul alta decât cea care se iţea după blitz-krilg-ul de săptămâna trecută, când diviziile USL-iste au luat cu asalt şi au nimicit redutele parlamentare ale oastei portocalii: Totul părea planificat la secundă în cartierul general al noii puteri şi viteza cu care Băsescu a fost judecat şi executat rivalizează cu procesul de la Târgovişte. Proiectul USL părea clar şi inevitabil: referendum după Ordonanţa de Urgenţă, în temeiul de bun simţ al “simetriei” şi finele lunii urma să facă din Băsescu un simplu cetăţean, coborât de echipaj de pe vaporul pe care-l condusese cum putuse, printre gheţarii crizei, în bărcuţa de simplu cetăţean cu merinde pentru supravieţuire. Doar că, odată în plus, se dovedeşte că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Strategii USL n-au estimat vigoarea văicărelilor părţii vătămate şi sensibilitatea ieşită din comun a comisarilor de la Bruxelles faţă de suferinţele îndurate de un preşedinte care se trezea suspendat peste noapte, în loc să i se lase un răgaz pentru a se obişnui cu ideea. Pentru că, practic, pentru asta a fost muştruluit Ponta, şi de membrii familiei socialiste şi de revoltaţii vecini populari. Unicul său susţinător a fost, până la urmă, liberalul Watson şi, chiar dacă Schulz şi-a amintit că nu prea s-a auzit pe coridoarele de la Berlaymont geamătul de suferinţă al alianţei câştigătoare a alegerilor din 2009, când Băsescu i-a dat cu flit, n-a făcut mare caz de asta.

Practic, Ponta s-a întors la Bucureşti cu un “ghid de comportament faţă de Opoziţie” în care i se recomandă să fie mai domol şi mai puţin drastic şi să facă ce zice Curtea Constituţională.

Or, ce zice Curtea e sinucidere curată: nici în visele lor cele mai frumoase useliştii