O analiza asupra evolutiei PD-L, cu lumini si umbre, este impusa de apropierea anului electoral 2012, cand, iarasi, vom opta intre mai multe rele, alegand raul cel mai mic.
Partea pozitiva a bilantului
Este clar, pentru mine cel putin, ca incepand cu 2009 PD-L a facut ce trebuia pentru scoaterea tarii din prapastia in care o lasase guvernarea Tariceanu. Mai poticnit, mai franat de jumatatea PSD-ista a guvernului in 2009, dar, per ansamblu, s-a achitat onorabil de stingerea incendiului in care ne aflam la inceput de 2009.
Nu cred ca se poate reprosa guvernarii Boc ca n-a facut din economie bici, care sa aduca bugetarilor salarii cu 25-30% mai mari decat in economia privata. “Bunastarea” din perioada 2007-2008 s-a datorat unor surse efemere, nu unei productii stabile de bunuri si servicii vandabile si cu valoare adaugata mare. Ce-a fost val, ca valul a trecut si ne-a lasat descoperiti in fata crizei mondiale. Iar economiile cu piete globalizate, multinationalele, bancile filiale ale unor “mame” aflate in strainatate, nu asculta de ce le spune Boc, ca nu mai suntem in comunism, cu economie condusa de CSP (Comitetul de Stat al Planificarii, pentru cine nu stie sau a uitat). Si oricum, cine crede ca o economie “bici” se poate construi in doi ani, sa se uite la istoria Japoniei, Germaniei sau a altor tari bogate, in care exista cultul muncii si al lucrului bine facut.
Guvernarea Boc ar fi avut varianta sinucigasa adoptata de greci, irlandezi, spanioli si probabil si de altii: deficite foarte mari, ascunderea gunoiului sub pres, in speranta ca nu vom fi afectati de criza datoriilor suverane ale statelor europene. Am fi ajuns si noi la o datorie a statului de sute de miliarde euro . Doar ca datoriile astea seamana tot mai mult cu un joc piramidal de tip Caritas, pentru ca multi s-au inprumutat fara sa existe garantia
