Mi-am amintit de posibilitatile analizei dinamic-contextuale acum o saptamina, cind am aflat ca Tatiana Slama Cazacu a parasit, in plina putere creatoare, lumea aceasta, contextul tranzitiei, pe care l-a analizat cu stiinta sa. Anii 1946-47, desi tensionati (incepusera represiunile), au fost ultimii in care au mai aparut sau au incercat sa publice tineri scriitori care apelau la noi modalitati de exprimare, in care se putea scrie ignorind contextul social. Doar de citiva ani a fost descoperit, la Iasi, unul dintre debutantii de atunci, uitat, izolat si ascuns dupa un post de inginer mai bine de patruzeci de ani: vecinul meu, poetul Mircea Popovici. In aceeasi perioada a debutat, daca se poate spune asa, o tinara scriitoare, Tatiana Slama, cistigatoarea unui concurs national de nuvele initiat de revista Provincia(Turnu Severin), din juriu facind parte, printre altii, Victor Papilian si Al. Dima. De mentionat ca nuvela In vinerea mare a primit premiul pentru "cea mai buna nuvela", ex-aequo, cu Capul de zimbru, de Vasile Voiculescu. Revista in care s-a publicat nuvela (nr. 45/1947), cu comentarii de Victor Papilian, a fost insa suspendata, iar acesta a fost, nu dupa mult timp, arestat. Incercarile autoarei de a o mai publica apoi au esuat, toate. A incercat alta cale - a dat-o Ruxandrei Otetelesteanu, scriitoare de succes atunci, care a recomandat-o la Revista Fundatiilor Regale, dar Al. Rosetti, auzind ca a mai fost publicata, desi numarul nu s-a difuzat, a scos-o din pagini. Nici o incercare, mai tirziu, nu a avut succes, desi autoarea era de acum un nume cunoscut in stiinta, ajunsese profesoara de psiholingvistica Tatiana Slama Cazacu. Era cunoscuta, mai ales peste hotare, publicase citeva carti importante, toate traduse in mai multe limbi, frecventa spatii academice inalte, era in bune relatii cu Al. Rossetti, Serban Cioculescu, Mihai Ralea, caruia ii fusese asisten