Cand sommelierul de la un restaurant cu preturi exorbitante a inceput sa-i toarne in pahar fara sa-i ceara permisiunea, Francois Simon l-a oprit cu un gest rapid, inainte sa fi curs vreo picatura.
"Imi place sa pot controla temperatura vinului", anunta el. "Nu suport ideea de a ma supune cand iau masa la restaurant. Vreau sa mi se faca pe plac".
Simon este probabil cel mai de temut, dar si cel mai citit critic din domeniul culinar din Franta, un om cu o figura comuna, dar cu o penita ascutita precum cutitul unui macelar.
In calitatea sa de critic gastronomic la cotidianul de dreapta Le Figaro de mai bine de doua decenii, si-a tocat marunt "victimele", impasibil la impactul pe care cuvintele lui le-ar putea avea asupra lor, scrie The New York Times.
La un moment dat, a descris o masa la restaurantul Guy Savoy, unul din cele mai apreciate de ghidul Michelin, ca o "crucificare de trei stele", nemultumit ca Savoy si-a permis sa serveasca preparatul sau emblematic, supa de anghinare cu trufe negre, in afara sezonului.
Nicolas de Rabaudy, care a recenzat cartile lui Simon, spune despre acesta ca a devenit excesiv de rautacios si absorbit de propria persoana.
"Ego-ul sau a iesit din matca", spune Rabaudy. "Sa fim seriosi, Francois Simon e singura persoana careia nu-i place supa de anghinare cu trufe a lui Guy Savoy. E unul dintre preparatele de exceptie ale bucatariei moderne frantuzesti".
Intrebat ce parere are despre Simon si despre penita sa ascutita, Savoy a declarat: "Sincer, nu ma intereseaza absolut deloc ce scrie sau spune el. Viata e prea scurta pentru asa ceva". Simon si-a extins raza de actiune publicand carti, dar si prin intermediul unui show de televiziune sau al blogului sau, ce contine inregistrarile incognito, pe care le-a facut prin restaurantele din Franta.
Mai nou, Simon nu se mai multumeste sa ii judece pe
