Recentele discuţii despre prezumatele maladii ale preşedintelui nostru m-au dus cu gândul nu doar la onestul buletin medical furnizat de medicii Casei Albe cu privire la starea de sănătate a lui Obama, ci şi, mai ales, la numeroasele tăinuriri programatice ale fişelor de sănătate ale altor preşedinţi americani. E drept că acestea se petreceau, hăt, in secolul trecut. Iar exemplul cel mai flagrant de contradicţie intre "a fi" şi "a părea" l-a oferit, probabil, preşedintele John Fitzgerald Kennedy. Cel căruia britanicul Jed Mercurio (un scriitor de succes, scenarist şi regizor pentru serialele "The Cardiac Arrest", "Bodies" - de două ori premiat cu BAFTA - sau "Grimleys", vezi foto 2) i-a dedicat anul trecut un roman, "An American Adulterer"*, care a fost reeditat in ediţie paper-back anul acesta şi care, tot acum, a cunoscut deja o versiune franceză, cu un titlu schimbat intr-un mod delicios de atrăgător: "Viaţa sexuală a unui american fără reproş".

Intemeiat pe o vastă cercetare de arhivă şi situat, practic, la jumătatea drumului intre ficţiune şi document, volumul lui Mercurio ne povesteşte scurtul mandat al celui de-al 35-lea preşedinte american (mai scurt decât "mandatul" său de personaj de ficţiune, care a alimentat prozatori de la Norman Mailer la Don DeLillo şi care, iată, incă o face, la mai bine de jumătate de veac după episodul Dallas 63). Teza cărţii este că JFK a performat un dublu joc, ale cărui strategii merită să figureze in orice manual al inaltei ipocrizii de Stat. Deşi incă işi păstrează, in conştiinţa publică, imaginea fără cusur de tânăr viguros şi seducător, sportiv şi plesnind de sănătate, atât fizic cât şi la cap, JFK suferea, ascuzându-le cu graţie iconică, de următoarele (apud Jed Mercurio): "maladia lui Addison, hipotiroidie, reflux gastric, gastrită, ulcer al stomacului, colită ulceroasă, prostatită, uretrită, infecţii urinare cron