23 septembrie 2002. Măran Iancu se întâlneşte cu Ionela Hurdela (11 ani), căreia îi promisese că o lase să umble cu aparatul lui de fotografiat. Fetiţa avea încredere în el, "Iancuţu fotografu'”, cum îi spuneau oamenii din Gârlişte, fusese în casa părinţilor ei, stătuse cu ei la masă. În acea duminică după-amiază, Iancuţu a ademenit-o pe Ionela şi-a urcat cu ea pe dealuri. Rămaşi singuri, fără ţipenie de om în preajmă, nemernicul a doborât fata la pământ, a violat-o şi apoi a ucis-o, prin sufocare. După care, singur sau ajutat de un complice (ancheta nu a elucidat acest aspect) a încercat să şteargă urmele crimei. A cărat trupul fetiţei într-o peşteră, şi acolo, cu o torţă care a fost găsită chiar lângă cadavru, i-a dat foc la nivelul coapselor, în zona pubiană şi la nivelul feţei (gura şi ambii obraji). În regiunea pubiană, între membrele inferioare, a fost găsit un fragment din material plastic, de culoare vernil (mama declarase că fetiţa plecase de acasă cu o pungă în care, crede ea, îşi pusese haine de schimb pentru fotografiat), şi un alt fragment, din material textil, carbonizat.
La 2,4 m de cadavru a fost găsit un prezervativ folosit. Expertizele genetice au stabilit ulterior că el nu avea nicio legătură cu fapta: nu avea pe el ADN-ul victimei, prin urmare, logic, nu fusese folosit de criminal în timpul violului. Nici nu mai contează că prezervativul nu avea nici ADN-ul celui trimis în judecată pentru omor: lipsa materialului biologic al victimei descalifica prezervativul, ca probă. În serialul publicat despre acest caz acum 2 ani, Jurnalul Naţional acredita ideea că acel prezervativ era o probă "plantată”: fie de anchetatori, fie chiar de autor. "Ce căuta prezervativul acolo?”, îl întrebam pe Măran Iancu în august 2010. "M-au pus să recunosc că e al meu”, a declarat el. "Ştiu că nu al tău. Ce căuta acolo?”. "Cred că nici n-a fost acolo, l-au luat
