După declaraţiile politicienilor puterii, înainte de alegeri, putem să ne facem deja planuri de cheltuire a banilor pe care statul ni-i va lăsa în buzunar prin mai multe măsuri de relaxare fiscală.

După acţiunile concrete de modificare a legislaţiei, mult mai puţin vizibile mediatic, putem începe, de fapt, să calculăm câţi lei vom da în plus Fiscului. Iar dacă ne gândim la contextul dificil în care Guvernul va trebui să jongleze după alegeri cu nevoia de a respecta promisiunile din campanie şi presiunile bugetare, ne putem pregăti pentru măsuri fiscale chiar mai dure, pe care deocamdată nimeni nu îndrăzneşte să le anunţe.

Pentru început, vor dispărea câteva deductibilităţi. La unele, cum este limitarea deducerii TVA şi la ratele de leasing, prevăzută în proiectul de modificare a Codului fiscal, impactul poate fi deja calculat: rata de leasing devine cu 12% mai costisitoare. Pentru altele, Guvernul îşi rezervă dreptul de a surprinde contribuabilii mai târziu, probabil după campania electorală. Le dă doar un indiciu despre viitoarele surprize: în scrisoarea de intenţie convenită cu FMI, a promis că actualul sistem de deductibilități la impozitul pe venit va fi revizuit, la fel ca şi baza de impozitare pentru proprietăţi.

Pentru contribuabilii naiv-optimişti, de anul viitor începe relaxarea fiscală. Cota unică de 16% dispare, dar introducând doar două cote noi, mai mici (8% şi 12%), românii cu venituri mai mici vor ieşi în câştig, iar cei mai avuţi nu vor pierde nimic. Mai mult, vor scădea contribuţiile sociale şi TVA la alimente.

Contribuabilii atenţi şi la cea de-a doua parte din discursul guvernamental vor afla însă că noul executiv nu şi-a propus, de fapt, să reducă povara fiscală totală a statului în economie, ci, dimpotrivă, vrea să adune mai mulţi bani din piaţa privată pentru a fi redistribuiţi prin mecanismele bugetului. Ceea c