Am auzit cu toţii vorba din bătrâni conform căreia „să faci ce zice popa, nu ce face el”. Cu alte cuvinte, acceptă duplicitatea, minciuna şi prostia unui om doar pentru că are sutana pe dânsul, sutană care nu poate fi atinsă de vreo critică, mustrare ori vreo îndreptare. E iarăşi Crăciun. Poate măcar acum se vor trezii şi preoţii să facă ei mai întâi ce spun şi apoi să ne ceară şi nouă să facem la fel. Crăciun fericit! Am auzit cu toţii vorba din bătrâni conform căreia „să faci ce zice popa, nu ce face el”. Cu alte cuvinte, acceptă duplicitatea, minciuna şi prostia unui om doar pentru că are sutana pe dânsul, sutană care nu poate fi atinsă de vreo critică, mustrare ori vreo îndreptare. Crede şi nu cerceta, e tot o vorbă preferată a celor ce-şi spală creierele zilnic cu zicerile medievale ale lumii în dorinţa de a-şi păstra confortul şi pe lumea asta şi pe cealaltă, căci a gândi şi a citi singur e mare belea şi stres, iar timpul trebuie folosit mai eficient, ca de pildă: pe reţele de socializare, şmecherindu-ţi aproapele, călcând buna cuviinţă în picioare pentru te miri ce răsplată a cărei durată în timp nu depăşeşte lungimea vieţii unei muşte şi alte asemenea preocupări înălţătoare. Când scriu aceste rânduri o fac cu revoltă, iar în faţa ochilor am chipul trist al unei femei şi în minte povestea ei din pragul Crăciunului 2010, mai precis 17 decembrie 2010. Pe doamna Greta am întâlnit-o în studioul de televiziune într-o emisiune în care apăram amândouă dreptul la viaţă şi la educaţie al unei minorităţi. Chipul ei supt ar fi fost palid, însă paloarea se ascundea sub culoarea închisă a tenului, în cearcănele profunde şi violete de sub ochi, în culoarea uşor gălbuie din „albul ochilor”. Da, e rromă. În urmă cu exact trei ani, într-o noapte geroasă de 17 decembrie ea şi cei patru copii ai ei au fost treziţi de bătăi în uşă violente. Toată strada a fost pusă în picioare,