14 iulie, ziua naţională a Republicii Franceze, a fost marcată la Paris şi în lume prin felurite ceremonii. În 1989 se împlineau 200 de ani de la Revoluţia Franceză. În Franţa, "moştenirea" Revoluţiei - cu ce s-au ales Europa şi europenii de pe urma ei - era temă discutată şi întoarsă pe toate feţele în colocvii ştiinţifice, în presa culturală şi de mass-media obişnuită.

La Bucureşti, din felurite motive, importanţa acordată momentului a fost scăzută. Jean Marie Le Breton, ambasadorul Franţei la Bucureşti, a oferit clasica recepţie. La sfârşitul anilor '80, diplomaţii acreditaţi la Bucureşti cultivau opoziţia internă şi persoanele desemnate cu numele de "disidenţi". Zilele naţionale ale statelor pe care le ofereau în capitala României reprezentau prilejuri oficiale de a-i invita. Prezenţa la recepţiile oferite de ambasadorii străini sugera că invitatul se bucură de atenţie şi, la nevoie, de sprijin.

La recepţia oferită la 14 iulie de Jean Marie Le Breton, ambasadorul Franţei în România, atenţia invitaţilor a fost atrasă de prezenţa lui Ion Gheorghe Maurer. Personaj politic de prim rang, ocupase înalte demnităţi în stat mai multe decenii şi era considerat autorul moral al desemnării lui Nicolae Ceauşescu drept succesorul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în fruntea partidului. Prezenţa lui Ion Gheorghe Maurer a fost remarcată de Coen Stork, ambasadorul Olandei. "Îmi aduc aminte că la 14 iulie 1989 a fost invitat şi Ion Gheorghe Maurer de ziua naţională a Franţei, nimeni nu se gândea însă că va veni. A fost o mare surpriză prezenţa lui, iar mulţi dintre ceilalţi invitaţi s-au dus să stea de vorbă cu el. A sosit acolo exact la ora la care fusese invitat şi a stat nici mai mult nici mai puţin decât patru ore! A băut o sticlă întreagă de coniac."

Impresii din timpul recepţiei din 14 iulie a consemnat şi ambasadorul Le Breton: "Ion Gheorgh