Duminică, ora zece, seara.
În birou e întuneric şi Comandantul oscilează între biruinţă şi Biruinţa.
I-a rugat pe toţi să-l lase puţin singur, după ce BEC a anunţat prezenţa la vot de 50 la sută.
Acum e chestie de concentrare, îşi spune. Dacă s-ar putea gândi intens la flacăra violet, n-ar mai veni niciunul, acel unu, plus unu; şi nu s-ar valida. Vizualizează flacăra, e gălbui, pe urmă oranj, roşu..., dar, când să treacă-n violet, flacăra se risipeşte şi-i apare pluta pe care şi-o construise în ultima vacanţă la Neptun, botezând-o în cinstea dragii sale nave.
Ah, dacă nu l-ar fi trădat Aliodor! Bine, i-a zis chiar el să se ducă învârtindu-se când i-a cerut zece la sută din timpul lui Nuţi. N-a priceput, idiotul, că Nuţi e doar a mea?!
Oricum, nu trebuia să se încreadă în ţigăncile Mariei. M-au deocheat matracucele, în loc să-mi dea de deochi, îşi zice, gâfâind de nervi, lac de transpiraţie.
Intră Videanu: Şefu, băieţii acţionează conform planului. Vom avea trei’jdemii de voturi repetate de câte zece ori. La unşpe ieşim şi denunţăm! Nu pot ei vota, câte fraude putem noi să le înscenăm!
Chipul Comandantului se luminează, brusc, simţind că furtuna e gata: mulţumesc, Adriene, ştiam că mă pot baza pe tine!
Să nu mă uiţi cu Blaga, boss!
Nu te uit, nu te uit, stai liniştit, mâine zboară! Dar, te rog, s-o pui prim-vice pe Elena! Ce te uiţi aşa năuc la mine? Normal că nu pe a’ mică, domn’e! Mai poate aştepta doi-trei ani!
Iese Videanu, intră Blaga.
Hai, cuţu-cuţu, hai, şezi lângă mine. Lasă, nu mai mârâi, că faci tandem cu Ungureanu. O să fii prim-ministru, cum ţi-ai dorit!
Bine, da’ Chiliman?!...
Hai, mă, ce naiba, doar n-ai pus şi tu botu’ la chestia asta?! Evident că-l dau în mă-sa, după ce demisionează sau îl demit ăia... N-are decât să fie preşedinte la ei, dacă l-or vrea, după ce pleacă Crin. Dacă l-o
