Spaimele domnului Felix au mai primit o săptămână răgaz.
Domnule Dan Voiculescu, zicem aşa: nu vă fie frică... Din păcate, nu-i pot oferi domnului V. şi versul următor, „Traian Băsescu pică", pentru simplul motiv că nu se întrevăd premise nici pe termen mediu şi lung, necum până în 25 martie, cum prorocea Domnia Sa. Îndemnul se referă la situaţia sa de la Înalta Curte. Dacă instanţa îi va infirma calitatea de turnător, nu mai e nimic de discutat: Felix e ucis definitiv şi irevocabil. Dacă sentinţa va fi alta, în afară de puţină „ruşinică" în piaţa publică, domnul V. nu riscă mai nimic.
În cel mai rău caz s-ar putea ca Parchetul să-i deschidă dosar penal pentru fals în declaraţii. Acuzarea ar avea aşadar de comparat declaraţiile în care domnul V. a scris sub cuvânt de onoare că nu a colaborat cu Securitatea şi sentinţa care arată contrariul. Aparent, o sarcină uşoară pentru acuzare, dar nu e deloc aşa. Unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, în lipsa căruia nu se poate pronunţa condamnarea, este intenţia de a comite o faptă penală. Or, în toate dosarele născute la CNSAS, intenţia de a minţi este imposibil de probat câtă vreme făptaşii susţin până la capăt că nu au fost agenţi ai poliţiei politice. Amintiţi-vă de Mona Muscă: „Nu am făcut nicio clipă poliţie politică!", spunea ea, deşi verdictul final a fost altul. Poate asta crede şi acum şi, dacă susţine acelaşi lucru şi în faţa instanţei care îi judecă falsul în declaraţii, lipsa intenţiei de a minţi îi poate atrage lesne achitarea. Şi totuşi, lui Dan Voiculescu îi e frică. O dovedeşte modul în care şi-a pregătit apărarea în aşteptarea verdictului. Dar nu apărarea din faţa instanţei, ci cea din blogosferă.
Acum două săptămâni scriam despre marile personalităţi - Ponta, Năstase, Vîntu - care, în aşteptarea unor verdicte în Justiţie, aruncau pe piaţă informaţii mai mult sau mai puţin doc