În urma avizului CNSAS, şeful statului a semnat decretele pentru retragerea unor titluri (Luptător pentru Victoria Revoluţiei şi Erou-Martir al Revoluţiei Române) pentru cinci foşti ofiţeri USLA: Gheorghe Trosca, Eugen Trandafir Cotună, Adrian Florea, Marin Oană şi Dumitru Coman. Cei cinci, alături de alţi trei „uslaşi", au murit în seara de 23 decembrie 1989, mitraliaţi în faţa Ministerului Apărării Naţionale, pe care fuseseră chemaţi să-l apere. Trosca era şeful Statului Major al USLA, iar Cotună - şeful intervenţiei la aceeaşi unitate antiteroristă. Ordinul ucigaş a fost dat de generalul Nicolae Militaru, spionul sovietic abia instalat de Ion Iliescu la cârma Armatei române. În momentul masacrului, Iliescu se afla lângă Militaru, în interiorul MApN. Urmaşul lui Ceauşescu nu a făcut niciun gest de a opri crima lui Militaru sau, ulterior, de a-l pedepsi pe asasin.

Mă încăpăţânez să cred că, dacă ar fi cunoscut detaliile „cazului Trosca", Traian Băsescu nu ar fi semnat niciodată decretele împotriva „uslaşilor" morţi. Acestora li se impută, post-mortem, însăşi apartenenţa la o structură de contraspionaj a statului român de la începutul anilor '80: Direcţia de Contrainformaţii Militare din cadrul Securităţii. Această structură avea, printre altele, misiunea de a-i depista pe spionii străini din structurile militare ale României. Colonelul Gheorghe Trosca avea o mare experienţă în contraspionaj. În 1978 contribuise decisiv la finalizarea dosarului „Corbii", prin care a fost dovedită apartenenţa generalului-colonel Nicolae Militaru, comandantul Armatei a II-a, la serviciul secret al Armatei sovietice (GRU). Prins în flagrant, Militaru a recunoscut trădarea în favoarea URSS, pretinzând însă că livrează informaţii secrete „unei ţări prietene", nu „unui inamic"! Ceauşescu l-a îndepărtat pe Militaru din Armată, trecându-l în economie.

În decembrie 1989, Tro