S-a impamintenit deja ca din pricina "familiei mari si remuneratiei mici", multi oameni sa apeleze la bunavointa si intelegerea vinzatorilor din magazinele de cartier. Cu sacosele-n mina, dar cu gol in suflet si in buzunar, tot mai multi ingroasa rindurile cumparatorilor pe datorie. Acest obicei devine din ce in ce mai raspindit, definind - daca mai era nevoie - saracia cu care sintem contemporani. Saracia unui judet denumit pompos "provincie europeana". Magazinele cu condicuta sint indeobste cele ce functioneaza la parterul unor blocuri, situate in diverse cartiere ale orasului. Nu poti face un clasament al acestora, pentru ca in toate exista liste cam la fel de lungi ale persoanelor care apeleaza la cumpararea alimentelor pe datorie. Despre aceste pravalii stie toata lumea. Putini sint insa cei care recunosc ca s-au inscris in condicuta. Oricum, nu trebuie sa fii un observator prea fin ca sa-i ghicesti. Procedeul este universal valabil: daca magazinul e aglomerat, omul asteapta pina se mai elibereaza. Unii dintre ei au stabilit chiar si un cod de comunicare cu vinzatorul, asa incit sa nu afle cei din jur despre modalitatea la care sint nevoiti sa recurga, impinsi de saracie. "Cum sa fac altcumva? Salariul meu este de doua milioane lei, am doi copii la scoala iar barbatu-meu cistiga tot vreo doua milioane. Din banii astia, cam trei milioane se duc pe intretinere, telefon, cablu, curent electric. Nu mai ramine aproape nimic. Iau de multa vreme alimente pe datorie si le platesc la leafa. Ma descurc cum pot, mai amin plata altor datorii si platesc intotdeauna la timp datoria pentru mincare. Oricum e foarte greu. Nu exista luna in care sa nu trebuiasca ori sa ma imprumut, ori sa iau diverse alimente pe datorie", a spus o femeie ce-si facea aprovizionarea intr-un mic magazin din zona Bahne si care, bine-nteles, n-a vrut sa-si spuna numele. Salam, oua, piine, hirtie igien