Amintirile-au murit de mult de-a lacrimilor depănare. Dacă am fi putut să ne plătim timpul cu marile succese, atunci generaţiile trecute ne-ar fi zâmbit şi-acum de pe teren şi poate-ar fi ales şi altă metodă de celebrare decât “Ai si eu te pego”.

Ce frumos ar fi să mai ieşim o dată-n piaţă şi să ne bucurăm cu toţii ca nişte necunoscuţi înfrăţiţi de-un gol, de-o pasă, de-un şut. Cum ar fi dacă fotbalul ar împărţi din nou bucurie? De viaţă, de speranţă, de români. N-aţi avut niciodată nostalgia vechilor încurajări, în care acel lungit “Rooomâniaaa” era secretul nostru?

Nu v-aţi gândit niciodată că un steag ar fi mai demn decât un banner sau că meciul de pe teren e mai interesant decât meciul din tribună? Cu siguranţă că lucrurile nu sunt conduse după principii, ci doar după interese. Dar dreptatea n-a fost niciodată în conduceri, ci în jocul de pe teren. Iar aici, cândva, succesul înălţa şi drapelul nostru. Şi nici urmă de banner.

Cum ar fi fost dacă în loc de înjurături am fi auzit acel “Roooomâniaaa”? Cu siguranţă că Edison Cavani n-ar mai fi spus că atmosfera a fost ca-n Africa de Sud. Că doar noi n-am fost acolo. Că pentru noi, fanii, a devenit mai important să ne lăsăm duşi de valul politicii şi să criticăm conduceri şi conducători.

De câte ori l-am încurajat pe vreunul dintre tricolori? De mai puţine ori de cât l-am criticat. De câte ori v-aţi gândit că noi ne-am pierdut spiritul de suporter aşa cum fotbalul nostru şi-a pierdut gloria?

Legendele ne-au dat dragostea de fotbal, iar acum, la ani distanţă de când aplaudam execuţiile unor adevărate talente, e momentul să dăm o mână de ajutor echipei reprezentative. Haideţi, măcar acum, să nu băgăm şi fotbalul în dubă. Căci el ne poate readuce bucuria dacă-i suntem alături.

Puteţi comenta articolul şi pe FotbalTop.ro

Amintirile-au murit de mult de-a lacrimilor depănare. D