Premierul Victor Ponta declara de curând la televizor că-și va trimite fiul la o școală privată (detalii). Bine, am putea spune, este o “afacere” de familie, omul are printre multele sale calități (prim-ministru, lider de partid, plagiator, copilot, soț, prieten sau dușman) și pe aceea de părinte și că este în fond problema lui cum decide asupra viitorului propriei sale familii. Dar lucrurile nu stau tocmai așa pentru că o persoană publică (și mai ales una de acest nivel) trebuie să fie extrem de atentă la ce fel de mesaje transmite și cu ce conținut simbolic sunt acestea încărcate.
Ponta este de stânga… Luăm dicționarul imaginar al oamenilor politici români din ultimii peste 20 de ani și vedem: Ponta + Stânga = Love! În atare situație nu doar că problema sa cu școlarizarea fiului nu mai este strict o chestiune privată, dar ea capătă conotații ideologice profunde. Întruchiparea stângii românești actuale, fanul nr. 1 al lui Che Guevara (și câte altele), își dă totuși copilul la o private school! Avem câteva curci pe lângă Redacție pe care le-a pufnit râsul… apoi plânsul…
Este totuși destul de limpede că între “copiii mei” și “societatea în general” toți ne-am pune copiii pe primul plan. Să presupunem totuși, de dragul logicii respective, că Ponta își pune copiii mai presus de societate și că își dă copiii la privat pentru că, nu-i așa, le imaginează cel mai bun viitor posibil. Din această afirmație derivă nemijlocit că cel puțin pentru niște copii de prim-ministru școala privată este mai bună decât cea publică. Dar același prim-ministru (și tot logica ne împinge la această frazare) este tocmai cel care răspunde de destinele școlii publice (prin Ministerul Educației din subordinea guvernului, prin politici publice, și așa mai departe). Domnul Ponta recunoaște implicit faptul că sistemul public de învățământ este nașpa. Bun, asta din perspectiva logicii p
