Cum ar fi dacă toate filmele si serialele la care puteţi avea acces pe canalele de televiziune ar fi… unul singur şi acelaşi, zi de zi, săptămână de săptămână, an de an? Un singur serial, gen "Tânăr şi neliniştit", în mii episoade, reluate desigur, pentru cei care dintr-un motiv sau altul, n-au prins ultimul episod.

Gândul ăsta stupid m-a lovit azi, privind, de la volanul maşinii, afişele electorale care decorează oraşul. Anul ăsta, pe arterele principale, portretele candidaţilor vor beneficia - în plus, dar nemeritat - de "magia" luminilor de la decoraţiunile de Sărbători. A început campania electorală.

Cum este posibil, ca după atâţia ani, să fim obligaţi - şi să ne placă - să urmărim tot "Tânăr şi neliniştit", episodul 7549? Sau 6783? Sau care o fi?

Mă uit pe panourile electorale şi văd, în proporţie de 95% aceleaşi feţe. Restul de 5% sunt, ca şi în serialul de televiziune, roluri noi - pentru că unii au plecat de bună voie sau siliţi, alţii au murit, iar scenariştii, ca să ramifice povestea, au inventat personaje noi. Serialul continuă să se producă şi să se difuzeze cu succes, de atâţia ani, pentru că "prinde". S-a creat un cult, o mişcare, are fanii lui. Este o instituţie care fabrică bani. Şi vedete. Dar problema majoră este că serialul este produs de aceeaşi entitate, aceeaşi mentalitate, are acelaşi concept, format şi acelaşi stil. De ani de zile. Esenţial, neschimbat, în conţinut. Aparent, de formă, cosmetizat ca să se adapteze evoluţiei societăţii. Oamenii se uită cu milioanele la aceeaşi chestie, hipnotizaţi parcă, iar producătorii fac bani.

Exact aşa se întâmplă şi cu acest sitcom al politicii româneşti de 22 de ani încoace. Numai că ăsta e pe bune, e real, ni se întâmplă nouă în realitate şi cu toate astea nu ne mai săturăm să ne uităm la el, zi de zi, de ani de zile şi, în plus, o dată la 4 ani, îl mai şi vot