Între 8-14 decembrie, Institutul Polonez a organizat o vizită de studiu pentru jurnaliştii români în Polonia. Cînd am aflat că mă număr printre participanţi, alături de Armand Goşu, Cristina Maria Sârbu, Passionaria Stoicescu şi Atila Vizauer, am fost foarte bucuroasă. Cu numai cîteva saptămîni în urmă văzusem la Tîrgu-Mureş piesa Călătorie la Buenos Aires, cu Amanita Muskaria, şi-mi plăcuse foarte mult. Şi piesa, şi actriţa, care s-a dovedit a fi o fiinţă deosebită. În plus, în mintea mea, au început să vină de-a valma amintiri despre ceea ce ştiam legat de Polonia: Cracovia (oraşul regilor), poemele de dragoste ale lui Adam Mickiewicz, Chopin, Witold Gombrowicz, Wislawa Szymborska, Stanislaw Lem, dar mai ales filmele lui Wajda (văzusem nu demult ultimul său film, Katyn), cele ale lui Kieslowski şi Polanski. Din copilărie, m-au prins din urmă Quo vadis şi o amintire ciudată cu rulotele polonezilor. Îmi amintesc cum treceau în perioada comunistă pe Şoseaua Giurgiului, îmi amintesc cît de mult îi admiram şi-i invidiam (invidie de copil, fireşte) pe polonezi, pentru că aveau gumă de mestecat şi pentru că puteau călători unde voiau în căsuţele lor pe roţi. Mai tîrziu, aveam să-i admir şi să-i invidiez pentru Solidarnosc, pentru Adam Michnik, Bronislaw Geremek şi pentru Lech Walesa.
Varşovia
Pe 8 decembrie, cînd am plecat din Bucureşti, ploua cu găleata, vîntul mi-a stricat umbrela, iar pînă am reuşit să prind un taxi, eram udă leoarcă, dar nu mai conta, zburam spre Varşovia. Prima întîlnire, cu doamna Malgorzata Raducha, de la Radio Polonia, Programul 1, avea să fie chiar în seara sosirii noastre. La Institutul „Adam Mickiewicz“, din strada Mokotowska 25, am stat de vorbă în jurul unei ceşti de ceai şi am ronţăit prăjituri. Am aflat că Radio Polonia, Programul 1, aflat pe locul trei ca audienţă, este cel mai popular. Are diferite de
