Exact în urmă cu 20 de ani, în oraşul de pe Bega s-a înfiinţat "Alianţa Naţională pentru Revoluţia de la Timişoara". Atunci, la conferinţa sa de constituire au luat parte 29 de asociaţii profesionale şi culturale, reprezentanţii a 154 de colective de producţie din diverse intreprinderi şi 51 de sindicate libere. Plus 24 dintre zecile de noi partide, înfiinţate deja pe bandă rulantă. În programul Alianţei se menţiona că rostul ei este "continuarea, paşnică, dar fermă, a Revoluţiei Române începute în Decembrie 1989". În plus, actul de constituire mai susţinea, cu argumente de bun simţ, faptul că, la alegerile care urmau să aibă loc în luna mai 1990, este imperios necesară respectarea punctului opt din Proclamaţia de la Timişoara.

Acelaşi lucru fusese cerut, cu o zi înainte, şi în Capitală. Bucureştenii care începuseră să rămână şi peste noapte în "Golania", şi-au expus doleanţele într-un text cu un titlu pe cât de lung pe atât de îmbârligat: "Comunicat al manifestanţilor din Piaţa Universităţii PENTRU evitarea escaladării tensiunii şi neînţelegerii; PENTRU instaurarea în ţară a unui climat de înţelegere şi stabilitate; PENTRU ordine democratică de drept".

Concret, "Golanii" cereau:

1. Adoptarea, ca amendament la Legea electorală, a punctului opt de la Timişoara.

2. Formarea unei comisii pentru epurarea Guvernului, Justiţiei şi Procuraturii de cadrele nomenclaturii comuniste.

3. Asigurarea liberei circulaţii a informaţiilor prin: Abrogarea Decretului 473 care subordina Guvernului Televiziunea şi radioul. Autorizarea funcţionarii posturilor independente de radio şi televiziune. Emiterea unei legi democratice a presei şi încetarea presiunilor administrative şi de altă natură exercitate asupra acesteia.

4. Legiferarea drepturilor sindicale în concordanţă cu convenţiile internaţionale; desfiinţarea structurilor UGSR şi atribuirea