Deși se vorbește de descentralizare și de o absorbție mai bună a fondurilor UE, noua împărțire administrativă riscă să fie doar o nouă gaură neagră într-un aparat bugetar și așa stufos
Primul proiect postdecembrist privind reorganizarea teritorială a României a fost lansat în 2003, de Octav Cozmâncă, pe atunci ministrul administrației publice în cabinetul Năstase. Ideea sa a fost însă respinsă de baronii PSD, care-și simțeau amenințate privilegiile. În vara lui 2011, președintele Traian Băsescu a relansat ideea reorganizării pe baza celor opt regiuni de dezvoltare deja existente.
„Principalul obiectiv este debirocratizarea şi descentralizarea României, crearea unor condiţii pentru a se dezvolta proiecte de dezvoltare regională în condiţii optime, şi nu mici lucrări pentru un judeţ sau pentru satisfacerea clientelei. Reorganizarea este în numele debirocratizării şi în numele apropierii deciziei de cetăţean“, explica la acel moment șeful statului. Reprezentanții opoziției de atunci au criticat dur proiectul prezidențial și au solicitat organizarea unui referendum pe această temă.
Un an mai târziu, ajunși la putere, liderii USL și-au dat seama brusc că regionalizarea este necesară și au anunțat că vor veni cu propriul lor proiect. „În acest moment, regiunile nu sunt prevăzute în Constituţie ca unităţi administrativ-teritoriale, așa că vrem ca, până la sfârşitul lunii iunie 2013, să avem trecută de Parlament noua structură a regiunilor. După care este nevoie de referendum, pentru a se ratifica revizuirea Constituţiei“, anunța în decembrie anul trecut premierul Victor Ponta.
Și, spre deosebire de alte planuri guvernamentale, acesta pare să nu fi fost abandonat pe parcurs. În 11 februarie, vicepremierul Liviu Dragnea a anunțat că se lucrează la noua împărțire și că, cel mai probabil, fiecare nouă regiune va avea mai multe capitale. În ciud
