Pentru ca ieri (29 ianuarie) PD a decis sa candideze separat la parlamentarele europene, va invit sa discutam mai intai despre acest lucru. Intr-un fel, era o decizie asteptata, pentru ca nu poti sa tii la infinit o alianta care, in mod evident, nu functioneaza si, din punctul asta de vedere, e o clarificare binevenita. In fond, de ce sa iesi la alegeri cu un cadavru si sa-l prezinti drept o persoana vie si energica? In realitate, Alianta nu mai exista si unul dintre cei doi trebuia sa aiba curajul sa puna capat acestei ipocrizii. De altfel, pot sa va spun, pentru ca stiu si din bucataria consfintirii Aliantei, ca tensiuni au existat inca de la inceput. Sigur, in 2003 erau persoane mai rationale la varful celor doua partide si s-au inteles pentru un anumit parcurs, dar sa stiti ca am observat inca de atunci o lipsa de incredere intre staff-urile celor doua partide, suplinita, practic, de vointa politica a lui Stolojan si a lui Basescu. Ceea ce a tinut Alianta atunci era faptul ca PNL si PD se aflau in opozitie si ca voiau sa cucereasca puterea. Din perspectiva asta, tot ce a semnalizat la un moment dat Valeriu Stoica ramane mai mult decat valabil. Absolut. Pe Valeriu Stoica eu il apreciez mult, pentru ca de multe ori el vede lucrurile cu mult inainte sa se intample. El a atras atentia atunci ca protocolul Aliantei practic incurajeaza competitia intre cele doua partide si daca nu exista un pas 2, pas 3 care, intr-un fel sau altul, sa elimine aceasta competitie, ceea ce ar fi insemnat o unificare, atunci Alianta urma sa se rupa. Ce insemna lipsa de incredere intre cele doua staff-uri? Din ce-am observat eu, marile probleme veneau de la PNL, pentru ca PNL nu era un partid omogen, cum era PD. In PNL exista un grup, de altfel foarte puternic, pentru ca beneficia de niste resurse ale unui om de afaceri, d-l Patriciu, grup prea putin interesat daca PNL e la putere sau in op