Ascensiunea fulminanta a PDSR si a lui Ion Iliescu in sondajele de opinie a pus pe jar actuala putere si a dezmortit spiritele analitice din mass media si societatea civila. Din ambele zone, reactiile sint, in general, alarmiste. Ideea unei restauratii politice atit de rapide pare inca de necrezut si, pentru multi, de neadmis. Exista o senzatie difuza de irealitate. "Nu se poate. E prea de tot. Si, la urma urmei, parca e prea rapid." Aceasta pare a fi opinia dominanta in rindul celor care se incapatineaza sa creada ca Romania merita mai mult. Sa asisti la intoarcerea triumfala a exponentilor unui regim stigmatizat ani de zile pentru nocivitatea si anacronismul lui e cel putin un disconfort psihologic major. Scenariile negative isi fac loc si se succed in minte intr-un ritm tot mai presant. Sperante si iluzii cladite in ani de zile, multe dintre ele inselate si de actuala putere, risca, in eventualitatea foarte probabila a revenirii la putere a fostului regim, sa fie ingropate in mod definitiv. O asemenea stare de spirit, desi aparent sanatoasa prin potentialul ei reactiv, ramine totusi una exagerata. Dupa parerea noastra, ca si in multe alte cazuri, la nivel de analiza si interpretare a realitatii, suferim, inca in mod major, de superficialitate. Toate sau, oricum, marea majoritate a comentariilor dedicate acestui subiect, fie ele alarmiste, sceptice, sarcastice sau de-a dreptul cinice, se bazeaza pe exploatarea simtului comun. Schema e simplista si simplificatoare. Fie din incompetenta sau lipsa de vointa, fie pentru ca populatia nu s-a dovedit suficient de pregatita pentru o schimbare radicala, actuala putere a esuat. Iar cind puterea esueaza, e normal ca opozitia, majoritar reprezentata de PDSR, sa cistige. Motivele, oricit de diverse, tin pina la urma de logica fireasca a jocului democratic numit alternanta la putere. Daca e clar acum ca PDSR si Ion Iliescu par s