Ori sunteţi tembeli, ori nepăsători, ori pur şi simplu rău-intenţionaţi faţă de interesele propriei voastre ţări. Şi v-o spun pentru a doua oară. Cam ăsta ar fi, tradus în limbaj nediplomatic, colocvial, conţinutul dur al celei de a doua scrisori prin care preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Durão Barroso, avertizează guvernul României că n-a fost în stare să absoarbă decât 3% din zecile de miliarde de euro, fonduri postaderare nerambursabile puse la dispoziţie de UE. Şi că riscă să piardă aceşti bani gratuiţi. Asta, în timp ce, de la începutul mandatului, Cabinetul Boc a izbutit să dubleze datoria externă a statului (Acordul FMI, plus alte credite de pe piaţa bancară), căutând cu disperare, lună de lună, noi împrumuturi pe termen scurt, spre a supravieţui. Şi intrând, de luna viitoare, într-o spirală accentuată a restituirii datoriei suverane. Exact când se declanşează o nouă criză financiară mondială, care nu e exclus să schimbe politica principalilor contributori ai UE, şi bate la uşă şi criza alimentară.
De peste un an, Boc - deşi, laolaltă cu Traian Băsescu, aduce aminte de nevoia de a accelera fondurile europene, practic nu a făcut nimic în acest sens. Dimpotrivă, a minţit iarăşi grosolan, anunţând că s-a ajuns la vreo 12% (Polonia a încasat de mult 100%), infirmat acum, iată, cu severitate, de către Barroso. De câteva luni, simţind pulsul public şi vrând să se delimiteze personal de această incredibilă situaţie, preşedintele Băsescu a cerut o rapidă evaluare, urmată de o remaniere a miniştrilor. Vorbe goale.
Explicaţia acestei mizerii nu-i prea complicată. Absorbţia fondurilor europene, decontarea la Bruxelles a cheltuielilor pentru proiecte serioase, justificate şi aprobate, presupun competenţă, rigoare şi corectitudine. Sub controlul OLAF, se poate fura sau risipi puţin sau chiar deloc din fondurile europene. Spre deosebire de Bugetul