Ce mâna Puterea-n luptă? Grija faţă de ziua de mâine a românilor sau teama de a nu scăpa din gură ţâţa bugetară?
În gimnaziu aveam un profesor care-şi încheia, invariabil, orele cu aceleaşi cuvinte: „Deci, dragi copii, ce am învăţat noi din lecţia de azi?". Aşadar, dragi cititori, ce am învăţat noi din moţiunea de cenzură? Am învăţat...
... că avem o Opoziţie debilă şi isterică. Crin Antonescu, dar în special Victor Ponta s-au făcut de tot râsul anunţând, pe măsură ce se scurgeau orele rămase până la moţiune: „mai avem nevoie de trei voturi"; „au rămas doar două"; „un singur vot şi dăm Guvernul jos!". Pentru ca totul să se încheie apoteotic la miezul nopţii dinaintea Zilei Z: „Avem două voturi în plus faţă de cele necesare!". Ce a fost s-a văzut: doar 219 voturi, cu 17 mai puţine decât cele necesare, cu 19 mai puţine decât cele anunţate, nici măcar unul în plus smuls de la Putere. În stradă, acelaşi fâs. Din cei peste 80.000 de sindicalişti anunţaţi la marele miting abia s-au strâns vreo 30.000 şi aceia un amalgam de bugetari, activişti PSD şi „ultraşi" ai galeriilor. În plus, bucureştenii nu s-au arătat prea dornici să îngroaşe rândurile protestatarilor, în ciuda chemărilor insistente la Revoluţie. Din două una: ori nemulţumirea populară n-a atins cota maximă, ori Opoziţia nu e suficient de credibilă încât să catalizeze şi să canalizeze frustrările oamenilor. Şi cum să fie credibilă când nu e în stare să vină cu soluţii clare, cu un program unitar, coerent, cu o echipă închegată, cu un nume respectabil de premier? OK, să dăm jos Guvernul! Şi să punem în loc ce?
... că avem o Putere cinică şi distructivă. De fapt, n-am învăţat asta, pentru că o ştiam deja. Am văzut un PDL incredibil de disciplinat, care a apelat la o stratagemă cu iz antidemocratic - prezenţa la vot fără vot - ca să fie sigur că nu apar trădări. Dacă ar aplica măcar jumătate din disc
