Oficializarea grupului independenţilor arată o dată în plus cât de slabă este Opoziţia faţă de maşina de vot a Puterii.
Deşi poate părea din ce în ce mai aproape, dacă e să iei pe nemestecate jurnalele de ştiri ale unor televiziuni, suspendarea preşedintelui Traian Băsescu este, de fapt, din ce în ce mai departe. În ciuda faptului că pare mai îndreptăţită decât precedenta, în 2007, are, acum, paradoxal, cu mult mai puţine şanse de realizare.
Apare în primul rând întrebarea: de ce să-l suspendăm pe preşedinte? Pentru că nu ne place? E o condiţie necesară, dar, desigur, nu şi suficientă. Legea fundamentală spune clar că o asemenea procedură nu poate fi declanşată decât în urma unor „încălcări grave" ale Constituţiei de către şeful statului. Or, cu toată bunăvoinţa faţă de PSD, nu există deocamdată nicio bază serioasă pentru o asemenea susţinere. Cel puţin nu există nicio bază serioasă în ochii Curţii Constituţionale, care are un rol mai important de jucat într-o eventuală suspendare decât în 2007. Probabila promulgare a Legii pensiilor, de care se agaţă PSD, este departe de a fi un motiv pentru declanşarea procedurii de suspendare. Traian Băsescu n-are, pur şi simplu, motive să întoarcă legea în Parlament: Curtea a analizat-o şi a declarat-o constituţională (nu discutăm aici pe fond decizia Curţii), iar preşedintele n-are rol de numărător al voturilor din Parlament, ca să decidă dacă în momentul contestat de PSD şi PNL în sală s-ar fi aflat 100 de parlamentari sau 180. Astfel încât, din punct de vedere juridic, nu ştiu pe ce se bazează preşedintele PSD, Victor Ponta, atunci când anunţă că promulgarea, de către preşedinte, a Legii pensiilor va conduce la declanşarea procedurii de suspendare.
Apare apoi problema voturilor din Parlament. Procedura de suspendare poate fi iniţiată de o treime dintre deputaţi şi senatori, însă pentru ca suspendar
