Prin clasa a 10-a, la o ora de psihologie, am dat un test de personalitate. La 15 -16 ani nu prea te gandesti la o slujba sau nu ai conturata inca ideea unui viitor loc de munca intr-un anumit domeniu. In orice caz, imi amintesc de acel test si de interpretarea lui. Profesoara de psihologie mi-a spus ca din test reiese faptul ca sunt o persoana foarte comunicativa, ca pot face fata unor situatii de criza si ca m-as putea orienta spre domenii care implica lucrul cu oamenii. Coincidenta sau nu, acum sunt director de resurse umane.
Imi amintesc acest moment din viata mea pentru ca, probabil, acela a fost momentul in care m-am gandit ca urmeaza sa dau la o facultate si sa lucrez intr-un anumit domeniu. Cred ca, undeva in subconstient, acel test m-a facut sa dau la psihologie si apoi sa fac un master in Resurse Umane. Pentru mine testul din liceu a fost relevant si chiar m-a ajutat sa ma orientez spre o cariera.
Acum, din experienta, spun ca modul de testare a personalitatii este cu totul altul decat acum 10 ani. Cei care vin la interviuri stiu, in mare parte, ce anume li se potriveste. Multitudinea de teste iti pot da un indiciu despre ce domenii de activitate ti se potrivesc.
Cu toate acestea, stiu ca acum cativa ani am lansat un anunt de angajare pentru un post, in back office. Era un job pentru o persoana echilibrata, calma si care face fata unor situatii de criza. Printre CV-urile pe care le-am primit a fost si cel al unui proaspat absolvent de Informatica. Mai facuse practica pe la diverse institutii, nu mai fusese angajat niciodata si pregatirea lui nu prea avea legatura cu ceea ce cautam noi. L-am chemat la interviu pentru ca spunea despre el ca este o persoana echilibrata, calma si rezistenta la stres. In plus, imi doream pe cineva tanar si fara experienta pentru "a-l putea creste" in companie.
L-am chemat la interviu,
