Miorita/Mioritza. Mesterul Manole/Artifex Manole. Toma Alimos/Toma Alimos
Traducere si postfata de Traian Diaconescu
Precuvintare de G.I. Tohaneanu
Micromedalioane de Constantin Ciopraga
si Adrian Fochit
Editura Ars Longa, Iasi, 2004, 102 p.
Tentativa de a oferi haina latina unor capodopere folclorice romanesti intreprinsa de profesorul Traian Diaconescu vadeste ca spiritualitatea pe care o ilustreaza si exprima latina, departe de a fi disparut odata cu metamorfoza ei lingvistica, s-a perpetuat in si prin autotransformarea complexa pe care o numim romanizare.
in acest de-a dreptul cosmic dialog dintre Antichitate si Lumea Noua se dovedeste ca, dintre toate limbile clasice vechi, numai latina poate transfera universuri mentale si emotii spirituale atit dinspre Antichitate inspre Modernitate, cit si (iata!) invers, la aceiasi parametri functionali si la aceleasi standarde ale exigentei de calitate. impreuna cu Traian Diaconescu, putem si noi fi convinsi ca „spiritualitatea latina este numitorul comun al civilizatiei europene ssi universale: un intreg continent poarta numele acestei limbi primordiale, n.n.t si, simultan, un model catalizator, al omului modern“.
Una dintre mizele actului de traducere pusa in opera de Traian Diaconescu este si aceea de a demonstra ca latina reprezinta o limba artistica: adevar valabil nu doar din perspectiva strict istorica, pentru operele scrise cindva de un Vergilius, Horatius, Ovidius, Petronius sau Tacitus, ci si din perspectiva functionala, transistorica, pentru operele semnate oricind de moderni, intr-una din limbile nationale ale virstei culturale recente.
Or, si dintr-o atare ipostaza, latina rezista foarte bine. Versiunile baladelor romanesti, continuate in volume ulterioare de talmacirile unora dintre clasicii poeziei noastre, concureaza orice alta trad