Cred că din cer lumea se vede după sărbătoarea Paştelui ca un stadion plin de coji de ouă roşii amestecate cu coji de lumină. Putem sta liniştiţi până la anul, Dumnezeu ne-a văzut c-am fost prezenţi la marele meci al Învierii. Mulţi, poate cei mai mulţi dintre noi merg la biserică la fel ca la fotbal. Golaverajul e pe bază de păcate! Încerci să-ţi aduci aminte cam de căte ori te-ai închinat, ca să ştii câte puncte ai înscris. Adăugând la asta pupatul câtorva icoane şi un Tatăl nostru rostit pe sărite, pleci acasă cu credinţa că te-ai îndepărtat de zona retrogradării. Eşti păstrat, ca să zic aşa, în divizia pentru Rai. Acesta pare să şi fie rostul principal al Paştelui! În orice caz, un an de zile suntem asiguraţi, aşa că...
Viaţa începe imediat ce ieşi din biserică în stradă. Fireşte, pentru cei lipsiţi de răbdare, se poate trece la cele lumeşti chiar înainte de ajunge în stradă. Curtea bisericii e un loc minunat de înjurat în gând! Pe trotuarul din faţă te poţi porcăi în voie cu cei ce, atenţi la lumânările aprinse din mâini, te-au împins un pic din spate! Cu cei care ţi-au blocat maşina în parcare poţi face chiar un creştinesc schimb de înjurături sau de pumni! Odată ajuns acasă, bei un pahar în cinstea suferinţei Mântuitorului. După care mai bei unul, pentru ca, mai apoi, să simţi dintr-odată nevoia să-i faci semn lui Iisus să se aşeze cu tine la masă. Îl iei cu frumosul la început, poate că Îl şi rogi, pe urmă, văzînd că El nu prea se înghesuie să bea cu tine, începi să-ţi cam ieşi din pepeni. Faci adică oleacă de tărăboi, ca să se afle pe toată scara blocului cât de adânc îţi poate răscoli sufletul lumina Învierii atunci când o îndoieşti cu câţiva stropi de băutură!
E bine, viaţa e frumoasă, mai ales după sfânta sărbătoare a Paştelui! Te gândeşti că la miile de învieri întâmplate până acum nu mai este nici ţinerea de minte a Domnului la fel de mar
