Coabitarea originară a lui Traian Băsescu a devenit iarăşi subiectul principal după ce a devenit evident pentru toată lumea că personajului îi place doar coabitarea celorlalţi, în timp ce el nu are de gând să adopte acest comportament faţă de nimeni. În schimb, preşedintele - jucător a devenit preşedintele - torpilator, o ecuaţie care înseamnă iscarea de conflicte permanente în decontul României. Aşadar, în timp ce premierul Victor Ponta stabileşte parteneriate strategice pentru România în lumea largă şi în Europa, Băsescu face conferinţe de presă cu menirea de a-i convinge pe partenerii străini, dar şi populaţia, că ne scufundăm. O tehnică marinărească de speriat căpitănia portului pentru a le arăta tuturor ce important e marinarul care se luptă cu taifunul altfel imaginar. Paharul cu apă în care Băsescu stârneşte furtuni este însă imaginea României, pentru că în joc sunt şansele acestei ţări la câştigarea unui statut de membru important al comunităţii internaţionale. Asemenea aspiraţii sunt însă străine Cotroceniului pentru că înseamnă, din punct de vedere public, invalidarea politicii de ogradă duse de guvernele portocalii. Dacă nu va exista un război, un duşman, o ameninţare, mişcarea din jurul lui Băsescu nu va clinti nici măcar colbul din drum. Şi atunci inventarea unor duşmani spectrali, a unor fantome, a unor pericole catastrofale, reprezintă ultima şi singura recuzită publică a Cotroceniului. Aşa încât totul este rău, vizitele în China, Rusia, Germania, Spania, totul este aruncat cu duşmănie în derizoriu pentru a arăta că nimic nu contează, numai declaraţiile de război ale cazarmei de la Cotroceni, devenită inutilă pe timp de pace şi de reconstrucţie. Şi atunci, singura soluţie de revitalizare este inventarea unui nou război, pentru ca toporişca prezidenţială să fie iarăşi băgată în seamă. Cu toporul nu poţi face nici agricultură, nici imagine externă, ni