Două evenimente recente, relativ independente, aduc în actualitate mult discutatele speculaţii pe piaţa monetară din România în plină criză financiară. Este vorba de comunicatul de presă al Consiliului Concurenţei care anunţa că „a închis investigaţia având ca obiect o posibilă înţelegere între companiile active pe piaţa serviciilor bancare şi interbancare din România“, o decizie în premieră la această dimensiune! Apoi lansarea, în cadrul unei ceremonii organizate la BNR, a cărţii „Politica Monetară: Ipostaze Neconvenţionale“ (semnată Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului), cu un capitol despre „Lichiditate, atacul speculativ din octombrie 2008 şi reputaţia băncii centrale“ (editura Curtea Veche).

Concluziile sunt oarecum opuse. În timp ce Consiliul Concurenţei nu reţine nicio manipulare în „stabilirea indicilor de piaţă monetară ROBID şi ROBOR în perioada octombrie - noiembrie 2008“, L. Croitoru pretinde că „prezintă o metodologie prin care arătăm că în octombrie 2008 a existat un atac speculativ asupra leului“.

Ce s-a întâmplat de fapt? Atac speculativ sau fugă de capital?

La început de toamnă 2008, România era suspect de liniştită, iar autorităţile propagau creşterea economică record şi aprecierea monedei naţionale. După aproape 2 ani de la intrarea în Uniunea Europeană, convergenţa părea mai uşoară şi mai apropiată. Entuziasmul era comun, al populaţiei, al operatorilor economici români, al investitorilor străini şi mai ales al autorităţilor. „România a devenit a şaptea putere economică în UE“ (un ministru). „Abundenţa finanţării externe“ (L. Croitoru) şi creditarea excesivă a „hrănit“ creşterea economică, însă „a ajutat“ şi la formarea dezechilibrelor (de cont curent în principal). Impactul crizei globale asupra României, asociată cu ţările baltice din considerente de deficit al contului curent, erau considerate de oficialii români