Unul dintre primele lucruri care au disparut dupa 1989 au fost salile de cinematograf din intreaga tara. Ele fie s-au privatizat rapid, fie au cazut, la fel de rapid, in paragina. Unele dintre ele, inainte de a se inchide pe termen nedeterminat, au trecut prin faze trecatoare de intreprinderi private, sub forma de baruri sau discoteci.

Ce s-a intamplat de fapt cu salile de cinema toata lumea stie. Eforturile Ministerului Culturii din ultimii ani de a redeschide vechile sali n-au dus nicaieri. In prezent, din 318 cinematografe, cate au fost in Romania pe vremea odiosului regim, au mai ramas in functiune vreo 30. Daca or mai fi deschise si acelea. Sunt multe orase mari in care inainte erau cinci sau sase cinematografe si in care acum nu mai functioneaza nici unul. In Bucuresti, din 45 de sali, mai sunt deschise, cred, 8 sau 9.

Intrebarea e, de fapt, de ce au disparut aceste cinemauri. Lasand la o parte incompetenta administratiei, ca raspuns de fond, am putea spune ca salile cu un singur ecran nu mai sunt la moda. In Bucuresti au aparut mall-urile si, odata cu ele, multiplexurile. Complexe mari, cu sali numerotate, popcorn la pret exorbitant si decoruri OZN-istice. Multiplex, Movieplex, Cityplex, Starplex, The Light. O multime de plexuri care, in privinta numarului de locuri, egaleaza, poate, sau chiar depasesc capacitatea totala a vechilor cinematografe.

Ce avantaje prezinta acestea?

- Au, fara indoiala, conditii mai bune, daca ne referim strict la detaliile tehnice si la confortul fizic (nu neaparat la calitatea serviciilor si la conduita angajatilor);

- Ofera spectatorului libertatea de a alege intre mai multe filme, difuzate la ore apropiate, sau de a trece de la un film la altul, intr-o dupa-amiaza la cinema;

- Sunt pozitionate in cartiere, deservind, astfel, populatia lipsita de optiuni culturale s