Ce i se reproşează de nouă ani încoace preşedintelui Băsescu? Hărmălaia şi scandalul. Ce face preşedintele? Seamănă pace. Să culeagă război.

În numai o lună, steagul alb de la Cotroceni i-a momit pe primii doi cavaleri ai cruciadei anti-Băsescu. Premierul Ponta s-a pomenit şef de delegaţie la Consiliul European, a oferit în stânga şi în dreapta opinii şi garanţii despre politica energetică a României, apoi a urcat în avion spre Berlin şi s-a fotografiat la apus, pe terasă, unde Angela Merkel îi condusese nu demult pe Mario Monti, fostul premier italian, şi pe Hamad Al-Thani, şeicul din Qatar.

Ca din senin, Crin Antonescu a primit şi el o ofertă de la pacifistul Băsescu. O ceremonie cu artificii şi vizibilitate, cu dineu oficial şi tot tacâmul, la care discursurile în engleză nu sunt nici măcar obligatorii: intrarea Croaţiei în Uniunea Europeană. “L-am delegat să mă reprezinte”, a mustăcit Traian Băsescu, la Bruxelles. Apoi a devenit politicos: “L-am rugat să mă reprezinte şi îi mulţumesc că a fost de acord”.

5000 de jurnalişti vor fi duminică la Zagreb. Şi-au confirmat deja prezenţa premierii Poloniei, Austriei, Ungariei, preşedinţii Italiei, Ciprului, Greciei, Lituaniei, Cehiei şi Slovaciei, europenii Barroso şi van Rompuy pe care primul liberal al ţării îi invita, în vară, să-l ia la ei pe Traian Băsescu. Ză mazăr end ză fazăr ov a gud piccer.

Învăluie, dezbină şi cucereşte USL. Tehnica, perfectată în timp de actualul preşedinte, a lovit în trecut cu precizie în setea de putere a lui Dan Voiculescu şi drept în visul de mărire al lui Mircea Geoană. Să nu mai vadă Crin Antonescu, de la înălţimea fotoliului său de secund în stat, că acceptarea oricărui mandat “de reprezentare” pe o scenă cu 120 de inşi în costume negre îi face praf acasă steagul anti-Băsescu purtat şi-n somn aproape patru ani? Puţin probabil. Dar competiţia cu Victor Pont