● Sala e ticsită de suflete într-o rână. Un murmur prelung şi amestecat a înstăpânit încăperea. Malaci tuciurii şi pirande înflorate s-au bulucit să-şi vadă rudele încătuşate. Câţiva puradei se smiorcăie parcă jelind, cu ochii pironiţi la boxa plină cu bărbaţi mocirloşi. E o atmosferă apăsătoare, sumbră, ca de priveghi. Grefiera strigă un nume. Din ţarcul păzit de mascaţi se ridică un vlăjgan spelb, cu privire de fiară. Scrutează semeţ spaţiul şi-şi aranjează meticulos creasta păroasă. Nu pare să-l preocupe afacerea judiciară al cărei personaj principal este. Mestecă insolent gumă şi zâmbeşte detaşat. Are braţele tatuate cu balauri şi chipuri înfricoşătoare. Judecătorul îşi reprimă cu greu indignarea, dar, în cele din urmă, îşi varsă furia: "Aşa puşcărie aş face şi eu!". Unii râd, alţii amuţesc, neştiind cum să reacţioneze. Doar un avocat hâtru are replica pe măsură: "Aşa să vă ajute Dumnezeu!". Dar ăl de Sus n-a mai avut timp să-l audă, căci magistratul s-a pensionat pe grabă, speriat de urarea avocăţească.
● Pe vremea boierilor, nişte ţărani s-au gândit să-şi dea în judecată stăpânul pentru niscaiva daraveri cu plata zilelor de muncă. Ca mai mereu, boierul a câştigat pricina, deşi legea nu era de partea sa. După citirea verdictului, reclamanţii-opincari au ieşit din clădirea tribunalului şi au zăbovit oleacă în curte, să-şi fumeze chiştoacele umilinţei. În vârtejul de suduieli slobozite cu spor înmulţit, unul singur tăcea înciudat. Când n-a mai răbdat, a luat o piatră şi a azvârlit-o înspre statuia Justiţiei, cocoţată aproape de acoperişul clădirii pe care scria "Lex".
"Bă, vericule - s-a răstit altul -, ce faci, spargi geamurile? Vrei să ne priponească jandarmii?" "A dracu' curvă, şi zicea că e oarbă!", a răbufnit celălalt, ochind iarăşi trupul de mortar al zeiţei acoperite la văz.
Acum, cu cataroaie aruncă îndeosebi bogaţii, fiindcă să