În actuala configurație politică a administrației locale, prin procesul de descentralizare se statuează dominația politică pe termen lung a PSD, cel puțin pentru câteva cicluri electorale.

S-a vorbit enorm în ultima vreme despre așa-numita „Afacere Călărași“ și mult prea puțin despre Legea descentralizării, al cărei artizan principal este Liviu Dragnea. Probabil deloc întâmplător, după cum nu e întâmplător nici faptul că tocmai vicepremierul Drag­nea a promovat inițiativa. El vrea să își asigure astfel spr­i­jinul baronilor locali pentru a-i succede lui Victor Ponta atât la șefia PSD, cât și la ace­ea a guvernului, în condițiile în care actualul prim-mi­nis­tru este „împins“ de partid în cursa prezidențială.

PDL a contestat între timp Legea descen­tra­lizării la Curtea Constituțională, dar sunt șan­se mici ca acest demers să aibă succes, așa că nu putem decât să luăm act de adâncirea „feudalizării politice“ de facto a României. Re­torica USL pe acest subiect va contrazice, bi­neînțeles, un astfel de diagnostic. Ni se va vor­bi despre ideile benefice de a apropia ins­tituțiile de comunități, de a transfera deciziile privind cheltuirea banilor la nivelul acestora, ceea ce pe hârtie sună bine. Numai că în lu­mea reală lucrurile arată cu totul altfel.

Chiar și în acest moment, o bună parte din re­sursele bugetare, adică peste 12 miliarde de euro (9,5% din PIB), se află sub controlul au­to­rităților locale. Și o bună parte din fondurile europene se cheltuie în același fel. Acest lu­cru este de cele mai multe ori ignorat, atunci când se discută guvernarea. Toată lumea se uită doar la Palatul Victoria. Or, din punctul de vedere al influenței în teritoriu, PSD a fost întotdeauna principalul actor, indiferent ci­ne s-a aflat efectiv la putere la nivel central. De pildă, în pli­nă guvernare PDL, opoziția de atunci controla ma­jo­ri­ta­tea consiliilor ju