Joi seara am fost la o consultare a premierului cu mai multe ONG-uri de mediu pe tema taxei auto. Am sa spun mai intai ce nu mi-a placut. Nu doar la intalnirea cu premierul, ci si in ultimele saptamani care au facut din aceasta taxa un subiect de prima pagina. Toata razmerita starnita impotriva taxei are un iz de Caragiale facand gargara cu apa de Dambovita. Pe de o parte, nu ma pot abtine sa nu zambesc cand vad cum se lauda Realitatea TV ca a strans 100,000 de semnaturi ca sa ceara eliminarea unui nou bir, de parca ar fi mobilizat cetatenii pentru nu stiu ce cauza sociala. Ma mir ca n-au strans 1 milion de semnaturi, o suta de mii e chiar putin la cat civism au romanii cand vine vorba sa-si semneze singuri o scutire de taxe. Comparatia cu taxa pe ceai a englezilor e o dulce copilarie. A se scuti. Pe de alta parte, ofuscarea pedistilor impotriva taxei e si cinica si ipocrita. Taxa a vazut lumina zilei sub ministeriatul Sulfinei Barbu, un ministru candva destoinic, dar care intelege astazi ca a fi in Opozitie inseamna obligatoriu a fi “contra”, indiferent contra ce. Nu ma mira atitudinea PD-ului, ma mira atitudinea unor oameni din PD pe care ii apreciez, dar pe care ii inteleg tot mai greu. In fine, cireasa de pe tortul razmeritei globale e insusi Ion Iliescu, promotorul in Romania a campaniei impotriva incalzirii globale initiate de Al Gore. Presedintele de onoare al PSD e nelipsit de la prezentarile filmului sau ale cartii “Un adevar incomod”, dar se abtine sa le explice si colegilor de partid efectele pe care noxele automobilelor le au in acumularea gazelor cu efect de sera, lucru care i-ar putea face sa fie mai retinuti atunci cand critica noua taxa auto. Dar sa revin la intalnirea cu premierul. Nu mi-a placut ca ceva ce se putea discuta in 45 de minute a durat peste doua ore, si m-am gandit din nou la obiceiul principelui Carol, care in primii ani le facea cadou