Nu cred că trecerea lui Mihai Stănişoară la inamic va afecta cumva apropiata Convenţie Extraordinară a PDL. Deşi, ar trebui. Dar, aşa cum întregul popor român nu a dat doi bani pe probele de incompetenţă şi rea-credinţă ale useleilor din primăvara-toamna lui 2012 şi i-au votat masiv în iarnă, la fel, delegaţii PDL nu vor da doi bani pe semnele clare de incompetenţă managerială şi politică ale lui Vasile Blaga şi vor vota în consecinţă. Sursa: CODRIN PRISECARU

Diferenţa, însă, este aceea că o naţiune poate greşi in corpore oricît de grav, de dispărut nu dispare cu una cu două, un partid are o marjă mult mai mică de eroare. Greşeala devine fatală mai grabnic pentru grupuri mici (precum un partid), decît pentru grupuri mari (precum un popor). Popoarele au, fiecare, îngerii lor păzitori – partidele, nu.

Ce vreau să spun este că plecarea lui Mihai Stănişoară are legătură cu situaţia din PDL într-un fel mai profund decît vor liderii actuali şi, poate, mulţi dintre membrii PDL să se creadă. Blaga şi ciracii înconjurători vor să ne facă să credem că tipul era un oportunist pur, momit de liberali cu cine ştie ce, omul lui Frunzăverde – în fine, trădător sadea. Gunoi. Bine că a plecat, s-a curăţat partidul! Vasile Blaga nu are vreo explicaţie de ce Stănişoară a fost uns chiar de el lider de grup, adică şef formal al opoziţiei din Camera Deputaţilor, dîndu-i ocazia să producă cea mai înaltă trădare din istoria trădărilor politice de la noi. (Recordul anterior, stabilit de Frunzăverde, adică un prim-vicepreşedinte, şef de Consiliu Judeţean care pleacă la inamic, a fost bătut acum de pupilul lui Frunzăverde, Mihai Stănişoară, care a plecat la inamic din funcţia de lider de grup parlamentar şi prim-vicepreşedinte). Blaga nu are vreo explicaţie de ce el însuşi a preferat sacrificarea, în Mehedinţi, a unor oameni care au fost trup şi suflet cu PDL doar pentru a-l face pe S