Scriitoarea premiată cu Nobel pentru Literatură bănuieşte că din dosarul său de urmărire informativă au fost sustrase documente importante. Sursa: Reuters

Într-un articol publicat pe 23 iulie 2009 în cotidianul german „Die Zeit”, cu trei luni înainte de a primi Nobelul pentru Literatură, Herta Müller scria despre dosarul său de securitate, „dezgropat” din arhiva CNSAS în aprilie.

În 2005, într-un interviu în revista „Suplimentul de cultură”, scriitoarea se declara scandalizată de faptul că doar 33 de pagini îi fuseseră înmânate la cerere, şi nu cele care o priveau, ci documente cu caracter general, despre mai multe personaje din lumea culturală din Timişoara, filate de Securitate.

Dosarul „Cristina” i-a devenit accesibil abia anul acesta, la 20 de ani de la căderea comunismului şi, ironic, în acelaşi an în care istoria îi rezervă un Nobel. „Mi-am găsit dosarul deschis pe numele conspirativ «Cristina». Trei volume, 914 pagini. Se presupune că a fost deschis pe 8 martie 1983, deşi conţine şi documente din anii anteriori. Motivul deschiderii dosarului: «lucrări tendenţioase denaturând realităţile economice şi sociale din ţara noastră, îndeosebi din mediul rural», în cartea mea «Niederungen». Sunt inserate analize textuale ale securiştilor. Şi faptul că aparţin unui cerc de poeţi de limbă germană, recunoscut pentru «preocupări de a redacta lucrări cu caracter ostil şi tendenţios», relatează Müller în „Die Zeit”.

Autoarea bănuieşte că actuala SRI, unde ar lucra încă 40% din personalul fostei Securităţi, i-a sustras din dosar documente importante. „În zece ani (n.r. de când funcţionează CNSAS), au avut tot timpul din lume să-l «lucreze». N-ai putea numi asta doar «a măslui cărţile», dosarul a fost pur şi simplu golit de tot ce e esenţial”.

Operaţiunea de discreditare

Lipsesc, potrivit autoarei, ce