Pe 14 februarie, la Ateneul Tatarasi a avut loc premiera piesei "Si cu violoncelul ce facem?". Regizorul piesei, Octavian Jighirgiu, i-a provocat atunci pe spectatori, propunindu-le sa raspunda la aceasta intrebare. Aseara s-au ales cistigatorii, dintre cei 600 de spectatori prezenti la cele cinci reprezentantii. Doar 140 de ieseni au raspuns provocarii, iar trei dintre ei au cistigat cite un abonament la Ateneu pentru stagiunea 2007-2008. „In cazul in care ar continua sa ploua, l-am putea face pluta. Cel putin o persoana ar supravietui", este raspunsul lui Corneliu Besleaga la intrebarea „Si cu violoncelul ce facem?". „In aceasta paradigma, ar fi cel mai bine poate sa-l distrugem ca sa se poata auzi fluierul (de arbitru) si vocea de «diva»; firette insa ca violoncelul si violoncelistul nu au cum sa dispara. Deci, sa salvam violoncelul si violoncelistii care au mai ramas in aceasta lume debilizata de fluiere (de arbitri)", spune cel de-al doilea cistigator, Diana Lupeica. Cel de-al treilea cistigator este Ioana Jitaru. Povestea „violoncelului" este o metafora a absurdului si a neacceptarii: trei indivizi asteapta ceva, intr-o sala. Un al patrulea cinta la violoncel pe aproape tot parcursul asteptarii. Cei trei nu il iau in seama la inceput, insa termina prin a-l da afara din sala, iritati de muzica sa. In degringolada provocata de scoaterea violoncelistului din incapere, cei trei uita de instrumentul torturii, violoncelul. Asa se naste intrebare „Si cu violoncelul ce facem?". Pe 14 februarie, la Ateneul Tatarasi a avut loc premiera piesei "Si cu violoncelul ce facem?". Regizorul piesei, Octavian Jighirgiu, i-a provocat atunci pe spectatori, propunindu-le sa raspunda la aceasta intrebare. Aseara s-au ales cistigatorii, dintre cei 600 de spectatori prezenti la cele cinci reprezentantii. Doar 140 de ieseni au raspuns provocarii, iar trei dintre ei au cistigat cite un ab