Niciodata nu a fost mai important un buget al Romaniei decat cel din acest an. De trecerea acestui buget intr-o forma rezonabila depinde intreaga noastra strategie anticriza. Ca si bugetul, aceasta va mai suferi modificari importante in acest an. E iluzoriu ca la ora aceasta stim destule ca sa avem o strategie completa. Dimpotriva, de zece ani de cand SAR (www.sar.org.ro) face rapoarte de prognoza, nu am vazut niciodata asa o dispersie a parerilor economistilor: ghicim in orb. Fata de bugetul lasat de iresponsabila guvernare liberala, care si-a construit supravietuirea politica cu pretul indatorarii Romaniei in cea mai rea conjunctura posibila, cel actual are un mare avantaj: se bazeaza pe datele din economie de la finele anului, care incep sa arate problemele. Dar sunt departe de a fi finale.

Criza economica europeana ne-a ajuns nu doar prin contractarea cererii de pe pietele noastre de export si decapitalizarea marilor banci europene, ci si prin intermedierea iresponsabilitatii noastre autohtone. Premierul Tariceanu, care e foarte vocal zilele astea, pretinde ca te poti dezvolta pe datorie. E in principiu corect. Dar atunci cand creezi datoria in timpul unei crize a creditului, atunci cand scumpesti creditul extern al tarii (implicit si pentru sectorul privat) printr-o politica bugetara iresponsabila (ca sa iti cumperi sprijin politic), atunci nu te mai poti numi cel mai bun prieten al sectorului privat. Nu le dai, le iei. si asta este ce a facut perechea Vosganian-Tariceanu, care azi ridica steagul capitalismului autohtonist, desi credibilitatea lor e zero.

Eu nu o sa sustin ca bugetul propus e perfect. Nu are cum sa fie, din cauza deficitului de informatie in care ne gasim. Veniturile bugetului sunt cert supraestimate, o traditie bugetara la noi. Desi BNR si INS au produs rapid niste sondaje si actorii privati, printre care si SAR, nist