Mi-e greu să reproduc întocmai şi din capul locului înjurătura plină de năduf a marelui nostru orator şi om de drept, latinist de forţă, gata să atingă 90, în legătură cu o situaţie...
Voi prezenta faptele, pe scurt, ca să nu plictisesc.
Miercuri, 20 aprilie a.c. citeam Ziua, în care spiritualul caricaturist al gazetei semna pe prima pagină dialogul a doi bătrâni amărâţi. El, interesându-se, febril: Habemus papa? (păpică, săracul). Ea, (săltând o tigaie nenorocită din care iese un fum negru): Deocamdată, nu. (S-o crezi tu!)...
De caricatură, m-am amuzat cât m-am amuzat, în timp ce domnul Sache, aflându-se lângă mine, pufnea în culmea indignării... Că nu trebuie să fii cine ştie ce latinist, să ştii că verbul habeo, fiind tranzitiv, cere acuzativul, ceea ce cunoaştem din anii liceului... Da' măcar să fi tăcut, naibii, acolo, şi să fi ascultat, în cap cu ăi de la televiziune, vocea cardinalului Medina... Estevez, când a apărut în balcon şi a strigat răspicat vestea cea mare în latină: Habemus papam...
Cu m, domnule! Acuzativul! zbiera la mine domnul Sache, scos din fire. Nu se putea să nu se fi auzit că înaltul prelat pusese, clar, un m în coada cuvântului Papa, fir-ar să fie!, - acuzativul, domnule, cum cere verbul habeo, nu?... A ţine, a avea ceva, cum ar fi habere honorem, habere fidem, - păi dar!?... Ce, suntem boşimani, ori la Ulan Bator, - făcea, gata să-l lovească damblaua, Doamne fereşte, - să n-avem habar, noi?... geantă latină... O tuse rea şi nesfârşită îl apucase.
Nene Sache, - am intervenit, - linişteşte-te, bre!?... Din tot potopul de vorbe ce mi-a fost dat să le aud, resemnat, înţelesesem că ăia de la televiziune,... toţi agramaţii şi fonfii ăia... toate foanfele alea, lăţiseră în toată România pă... habemus papa... avem păpica aia... Păi, să nu fi avut dreptate artistul de la zi